Europa apatridă este pe cale să mai înfigă un pumnal în spatele trecutului si viitorului prin recunoasterea independentei provinciei Kosovo. Care nu reprezintă pentru poporul sârb un simplu teritoriu; acolo se află cele mai pretioase giuvaere ale spiritualitătii ortodoxe sârbe, acolo pulsează inima unui trecut glorios.
Albanezii au rescris si reinventat istoria pentru a-si justifica uzurparea unui teritoriu care nu le apartine. Kosovo a devenit bârlogul celulelor teroriste UCK, responsabile de uciderea a mii de civili sârbi. Iar capii UCK sunt aceiasi „liderii politici” care au declarat independenta unilaterala a Kosovo.
Marele păcat al sârbilor este că au pactizat cu regimul comunist din 1945, condus de croatul Tito, care a interzis celor 300.000 de sârbi fugiti la începutul anilor `40 din Kosovo din fata bandelor de asasini albanezi să se întoarcă pe vetrele lor. În schimb, guvernul comunist a colonizat zeci de mii de albanezi din Albania în sudul Serbiei. Mai târziu, pentru a sparge blocul etnic sârbesc si pentru a-i dispersa pe sârbi, Tito a înfiintat provinciile „autonome” Kosovo si Voivodina. În tot acest timp sârbii nu au protestat preferând să taca în fata marilor nedreptăti. Practic, sârbii au fost dispusi să renunte la identitatea lor etnică în favoarea fatamorganei iugoslave si la religia ortodoxă în dauna fantasmagoriilor marxiste si egalitariste. Identitatea natională sârbească a continuat să pulseze în diaspora sau în cercuri izolate, nereprezentate politic. Pretul pe care îl plătesc acum este enorm. Abia la începutul anilor `90 vecinii nostri au văzut ce li se pregăteste, dar atunci era deja prea târziu. Toată tările Uniunii Europene si membre NATO au pactizat împotriva Serbiei, orchestrand unul dintre cele mai murdare războaie mediatice de după cel de-al doilea război mondial încoace.
Serbia este astăzi încoltită, santajată, pusă în fata unui ultimatum nemilos. Clasa politică vasală, condusă de un guvern marionetă al Uniunii Europene, nu are forta să reziste în fata presiunilor. Inconstienta europenilor va duce la crearea unui nou stat musulman în Europa, condus de fosti lideri ai unei gherile teroriste. Dreptul sârbilor de a păstra Kosovo nu poate fi neapărat justificat prin tratate politice internationale sau prin deciziile unor comisari sumbri de la Bruxelles. Serbia are dreptul istoric asupra provinciei Kosovo, acest lucru depăsind probabil îngusta capacitate de întelegere a plutocratilor si cleptocratilor care conduc lumea, sfâsiind trupurile unor tări după bunul lor plac.
Cu toate că guvernul de la Belgrad va ceda la un moment dat în fata santajului iar o însemnată parte a clasei politice sârbe se va împăca cu pierderea provinciei Kosovo, poporul sârb nu trebuie să o facă! Poporul sârb nu trebuie să se ralieze unei Europe corcite, turcite, stoarse de energie si identitate, care preferă să se retragă din fata pericolelor în loc să le înfrunte si care cedează fără împotrivire teritorii islamului! Poporul sârb trebuie să-si păstreze energia si vitalitatea, speranta si credinta că va reusi să elibereze într-o zi Kosovo de sub ocupatia albaneză! Poporul sârb, asemenea majoritătii popoarelor europene, trebuie să se debaraseze de clasa politică parazitară si apatridă care a adus Europa în pragul extinctiei identitare si spirituale! Doar atunci se vor putea întrezări, printre ceturile dese si negre, zorii noi ai libertătii, atât pentru sârbi cât si pentru toti ceilalti europeni!
Goran Mrakici, liderul filialei Timisoara
Biroul de Presa al Noii Drepte
info@nouadreapta.org
|