Noua Dreaptă a actionat încă de la întemeiere pentru conservarea si afirmarea identitătii etnice, lingvistice, culturale si religioase a comunitătilor autohtone românesti din jurul frontierelor României (Serbia, Ucraina, Bulgaria, Ungaria) si din Balcani (Albania, Grecia, Macedonia), supuse unui proces continuu si sustinut de deznationalizare.
In aceasta calitate, Noua Dreaptă atrage atentia asupra evenimentelor ce se vor desfăsura sâmbătă 23 mai la Bucuresti si Constanta, zi in care putinii membri ai unui ONG obscur, autodenumit pompos "Comunitatea Aromână din România", se vor reuni pentru a celebra “Ziua Natională a Aromânilor” si a promova ideea absurdă potrivit căreia aromânii ar constitui chiar si în România o minoritate natională romanică distinctă, deosebită prin limbă si cultură de natiunea română.
Asociatia Noua Dreaptă respinge cu fermitate această actiune aberantă care sacrifică adevărul istoric pe altarul unor interese politice de moment si sustine integral punctul de vedere al Academiei Române - cel mai inalt for stiintific român -, prezentat în cele ce urmează:
1. Aromânii sunt o parte integranta a poporului român, iar limba lor este româna, caracterizare data de oamenii de stiinta romani si straini, din Evul Mediu si pana astazi. Acestea sunt date istorice imposibil de schimbat, caci limba, argumentul de baza, pune in evidenta acest lucru.
Unitatea limbii romane vorbite la nordul si la sudul Dunarii este atat de concludenta, incat se poate spune nu numai ca aromana (ca si meglenoromana si istroromana) si dacoromana sunt asemanatoare, ci ca sunt chiar identice in trasaturile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor (cu unele exceptii in vocabular, cel mai sensibil la schimbari, in contactele cu alte limbi).
2. Aromânii din România au venit de buna voie in aceasta tara, mai ales in secolele al XIX-lea si al XX-lea, tocmai pentru ca s-au considerat romani, spre a avea o patrie a lor, spre a nu se mai simti nedreptatiti in locurile unde, de fapt, s-au nascut si unde sunt autohtoni. Prin marile personalitati pe care le-au dat in Romania ei au imbogatit prin operele acestora patrimoniul cultural national romanesc; absenta lor din acest patrimoniu ar saraci cultura romaneasca, pe de o parte, iar pe de alta - aceste contributii nu si-ar gasi locul in alte culturi. De aceea, a admite constituirea unei minoritati aromane ar fi cea mai mare absurditate a istoriei contemporane a aromanilor.
3. Academia Româna i-a considerat intotdeauna pe aromani ca parte integranta a acestui popor, fara deosebire de locul de origine. Inca de la constituirea Societatii Literare Romane (1866), devenite Societatea Academica Romana (1867), fiecare provincie romaneasca a avut - potrivit numarului de locuitori - 4, respectiv 3 sau 2 membri fondatori, intre care si doi aromani: Ioan D. Caragiani si Dimitrie Cozacovici (Cosacovici). De-a lungul anilor, alte mari valori ale vietii publice, literelor, stiintelor si artelor din randurile aromanilor au fost primite in Academia Romana: mitropolitul Andrei Saguna, scriitorul si filologul George Murnu, stralucit traducator al "Iliadei" si "Odiseei", lingvistul si folcloristul Pericle Papahagi, scriitorul si diplomatul Marcu Beza, lingvistul Theodor Capidan, autorul monografiilor fundamentale consacrate dialectelor aroman si meglenoroman, unul din redactorii de baza ai Dictionarului limbii romane, scriitorul si filologul Cezar Papacostea, istoricul literar Dumitru Caracostea, inginerul, specialist in astronautica, Elie Carafoli, pictorul Ion Pacea etc.
La aceasta ilustra galerie se cuvine a fi adaugati poetul si omul politic Dimitrie Bolintineanu, lingvistul si etnologul Tache Papahagi, autorul impunatorului Dictionar al dialectului aroman, stralucitul actor Toma Caragiu si numerosi alti reprezentanti ai stiintei, culturii si artelor din trecut si de astazi.
4. In tarile de la sud de Dunare, aromânii - ca si meglenoromânii - reprezinta minoritati nationale autohtone, alaturi de popoarele majoritare, ce au constituit state nationale, si alaturi de alte minoritati. Ei sunt acolo singurii vorbitori ai unei limbi romanice, printre alte limbi, toate neromanice. Rezolvarea statutului lor politic si cultural-lingvistic depinde de autoritatile din tarile respective si de vointa lor proprie, exprimata individual si colectiv. In orice caz, aromanii din Romania nu pot fi minoritari printre romani (asa cum sunt minoritarii reali: maghiarii, tiganii, sarbii, bulgarii, ucrainenii, slovacii, polonezii si altii).
5. Specificul aromânilor din tara noastra (traditii culturale, mod de viata, obiceiuri, port, folclor, proza si poezie dialectala) poate fi si este exprimat, cultivat si pastrat fara ca acesti romani sa fie considerati minoritate nationala, ceea ce nici nu sunt de fapt. Cat priveste participarea lor la viata social-politica a tarii, ei se bucura de aceleasi drepturi ca si toti romanii, ajungand unii - dupa cum se stie - deputati, senatori si ministri.
Astfel, toti aromânii nord si sud-dunareni sunt români (armâni), cu specificul lor dialectal, folcloric si etnografic, în cadrul primitorului popor român. Cei care vor, azi, să se constituie într-o minoritate natională aromână în interiorul României încalcă în mod flagrant datele reale ale istoriei si, totodată, valorile noastre morale si spirituale comune.
Biroul de Presa al Noii Drepte
info@nouadreapta.org
|
| 
