Cea mai mare campanie de propaganda
1 ianuarie 2002 este data la care popoarele europene vor cunoaste pe propria piele succesul sau esecul celui mai amplu experiment lansat de Uniunea Europeana pana acum. Este vorba de introducerea in circulatie a monedei unice Euro, sub forma de piese metalice si bancnote. O campanie propagandistica fara precedent este in plina derulare, nu numai in tarile care vor adopta efectiv moneda unica de la inceputul anului 2002, ci si in restul Uniunii si in tarile candidate la aderare. Scopul acestei campanii este dublu: sa asigure o informare cat mai completa asupra schimbarilor pe care le va aduce moneda unica si, in acelasi timp, sa cimenteze increderea cetatenilor in noua moneda. Dar, dincolo de avalansa de informatii, de pliante si spoturi publicitare, raman o serie de intrebari pe care entuziastii promotori ai unificarii monetare le ocolesc cu grija. Raspunsul politicienilor europeni la intrebarea legi-tima "Ce inseamna introducerea monedei unice?", este potrivit cel mult pentru un copil de gradinita: "Inseamna posibilitatea de a calatori prin toata Europa, fara a mai fi nevoie sa schimbati bani si sa platiti comisioane la casele de schimb". Presupunand ca cititorii nostri merita un raspuns mai inteligent decat acesta, chiar daca nu sunt (inca) direct afectati de introducerea Euro, vom incerca sa cercetam aici, dincolo de fata stralucitorare, si reversul monedei unice.
Istoria oficiala
Ideea unei Uniuni Economice si Monetare intre statele europene a aparut la sfarsitul anilor '60, din necesitatea fluidizarii tranzactiilor comerciale din interiorul unei viitoare Piete Unice. Un argument des invocat in favoarea unificarii monetare a fost eliminarea costurilor legate de schimburile valutare precum si a incertitudinilor ce derivau din instabilitatea ratei de schimb.
La reuniunea Consiliului European (format din sefii de stat si de guvern ai statelor UE) din 2-3 mai 1998 s-a hotarat inlocuirea monedelor nationale din 11 state ale Uniunii cu moneda unica: Euro. Din 1 ianuarie 1999 cele 11 state care participa la asa-numita "zona euro" sunt: Belgia, Franta, Germania, Austria, Irlanda, Spania, Portugalia, Luxemburg, Olanda, Italia si Finlanda. Din ianuarie 2001 li s-a alaturat si Grecia. Consiliul a constatat ca Suedia nu indeplineste inca toate conditiile pentru includerea in zona euro, in timp ce Marea Britanie si Danemarca sunt singurele state ale Uniunii care nu au acceptat moneda unica.
Pe hartie, potentialul monedei unice este impresionant: zona Euro insumeaza o populatie de 289 de milioane (cu 20 de milioane mai mult decat Statele Unite), dispune de o rezerva valutara de 350 mi-liarde de dolari, de 7 ori mai mult decat America, iar exporturile cumulate ale celor 11 tari intrec cu 25% pe cele ale SUA existand (in teorie) toate premisele ca Euro sa devina mai puternica decat dolarul.
"La modul general, moneda unica are ca scop intarirea unitatii europene si este conceputa pentru a constitui un factor de stabilitate, pace si prosperitate". Asa suna una din frazele cheie ale propagandei pro-euro dintr-o brosura editata de catre Delegatia Comisiei Europene in Romania.
Economia globala vs. economiile nationale
Ideologul monedei unice este considerat dr. Robert Mundell, economist canadian, laureat al Premiului Nobel pentru economie, autor al teoriei zonelor monetare. Mundell sustine ideea unei economii globale, avand la baza o moneda unica, ce ar fi singura capabila sa absoarba socurile majore cum ar fi cresterea pretului petrolului. Aceasta teorie este combatuta de o serie de alti economisti intre care se numara Milton Friedman, de asemenea laureat al premiului Nobel. Friedman este de parere ca socurile economice pot fi depasite prin actiunea unui sistem flexibil al ratelor de schimb din fiecare stat, acordand astfel un rol important capacitatii de autoreglare a economiilor nationale.
Intr-un interviu acordat cotidianului "Irish Times" in septembrie 2001, Friedman considera ca Euro a fost adoptat in realitate "din considerente politice si nu economice, ca un pas catre mitul Statelor Unite ale Europei", adaugand: "pana la urma insa, cred ca efectele sale vor fi exact contrare". Nevoia adoptarii unor politici diferite de la tara la tara, cum ar fi de exemplu o politica monetara mai stricta in Irlanda sau o politica monetara mai flexibila in Italia "va conduce la tensiuni politice care vor ingreuna unificarea".
O moneda fara popor - o moneda fara viitor?
Adversarii monedei unice se bazeaza atat pe argumente de ordin sentimental (cum ar fi atasamentul fata de moneda nationala) cat si pe argumente pragmatice (de ordin politic, economic sau tehnic):
1. Adoptarea monedei unice anuleaza o componenta esentiala a suveranitatii nationale, anume dreptul de a bate moneda proprie. In acelasi timp, se anuleaza dreptul statelor de a-si stabili propriile politici economice, bugetare si sociale, in conformitate cu realitatile specifice fiecarei tari. Moneda este una dintre cele mai puternice relatii sociale in cadrul unei comunitati umane, dupa unii - cea mai importanta dupa comunitatea de limba. Moneda proprie inseamna recunoasterea de catre membrii unei comunitati a aceleiasi valori. Ea este de asemenea o expresie a identitatii unui popor si o garantie a independentei lui. Pentru ca o moneda sa isi indeplineasca functia, ea trebuie sa corespunda unui grup uman real, altfel nu valoreaza nici cat un bilet de Monopoly. Si, in conditiile noii ideologii globaliste, potrivit careia "toti suntem la fel", va fi imposibila formarea pe cale naturala a unei constiinte si a unei identitati "europene" in randul popoarelor.
2. Euro nu se va putea adapta niciodata tuturor intereselor statelor europene. Va avantaja pe unii si va dezavantaja pe altii. In aceste conditii, orice decizie privind politica monetara nu va mai avea la baza motivatii economice, ci compromisul, targuiala sau... santajul. Departe de a apropia popoarele Europei, asa cum se spera, Euro va fi o noua sursa de tensiune si neintelegeri intre acestea. Un exemplu elocvent este "razboiul" purtat intre Franta si Germania pe marginea numirii Presedintelui Bancii Centrale Europene. Se pare ca Franta a acceptat, dupa indelungate negocieri, numirea lui Wim Duisenberg (olandez, propus de Germania) la conducerea Bancii Centrale numai cu conditiile ca acesta sa nu isi duca la capat mandatul de opt ani si ca succesorul lui in fruntea BCE sa fie propus de Franta. De altfel, presedintele francez Jacques Chirac l-a nominalizat deja pe urmatorul presedinte al BCE in persoana lui Jean-Claude Trichet. Este foarte probabil ca Duisenberg sa demisioneze pana la sfarsitul anului 2002 lasand locul lui Trichet.
3. Euro inseamna cresterea somajului, amenintand securitatea sociala. Accelerarea liberei circulatii a marfurilor da prioritate produselor mai ieftine, obtinute prin minimizarea costurilor salariale si sociale. Moneda unica va obliga companiile care vor sa supravietuiasca sa ia masuri ca reducerea ori plafonarea salariilor sau concedieri masive. In acelasi timp, statele nu vor avea controlul asupra propriului buget, deci nu vor putea corecta aceste situatii prin politici proprii de securitate sociala.
4. Euro inseamna risc inflationist permanent. Moneda unica va cumula slabiciunile tuturor mo-nedelor nationale, asa cum un lant are taria celei mai slabe verigi componente. Un euro puternic inseamna scaderea competitivitatii economiilor europene (materializata prin scaderea exporturilor), un euro slab pune in pericol investitiile si afecteaza negativ nivelul de trai al cetatenilor.
5. Sistemul Euro este un mecanism birocratic care nu va putea fi controlat, el va creste vertiginos cheltuielile publice si, prin consecinta, impozitele. Banca Centrala Europeana de la Frankfurt profita de independenta sa absoluta pentru a nu da socoteala nimanui.
6. Introducerea Euro, in ianuarie 2002, va insemna moartea sigura a numeroase intreprinderi mici care nu isi vor putea permite cheltuielile ridicate legate de schimbarea sistemului informatic si contabil impus de Euro. Desi s-au initiat campanii de "educare" a cetatenilor pentru a-i ajuta sa se adapteze la noile valori, e greu de crezut ca oamenii, mai ales cei in varsta, vor jongla inca din ianuarie cu cele trei pana la sase zecimale pe care le presupune transformarea preturilor din moneda nationala in euro si invers. Moneda unica incurajeaza in acelasi timp delincventa financiara si falsificarea de bani. Este de asteptat ca infractorii sa mizeze pe lipsa de experienta a cetatenilor si chiar a casierilor, pe dificultatea pe care o presupune transformarea sumelor din euro in monede nationale si invers. De altfel, Europol a anuntat ca s-au confiscat pana acum (inainte de introducerea in circulatie a Euro!) bancnote si monezi false in valoare de 32 milioane de euro. O alta reactie imediata la introdu-cerea Euro va fi cresterea preturilor: comerciantii au inceput deja sa "rotunjeasca" preturile la unele produse, pentru a "usura" sarcina cumparatorilor la viitoarea transformare.
Pentru cei care nu cred in raurile de lapte si miere ale Uniunii Europene, viitorul este destul de sumbru: Piata comuna a cerut o moneda unica. Moneda unica va cere un buget unic. Bugetul unic va cere un guvern unic. Guvernul unic inseamna Statul Unic si sfarsitul Natiunilor.
Dan Ghita
info@nouadreapta.org
|
| 
